Te invit la o cafea
S-au revăzut din întâmplare
La umbra vechilor platani,
Ea dulce și fermecătoare,
El visător... fără de bani.
-Salut Maria!... haide, spune,
Nu pot a crede, ești un vis
Ziua mi-ncepe c-o minune
Așa cum nimeni n-a prezis.
De unde vii? și cum se face
Că ești aici? pe strada mea,
Nu par eu pus la patru ace,
Dar... te invit la o cafea.
-Costy te rog!... întârzii tare,
Timpul mi-e veșnic inamic
Mă ține strâns... în avatare,
Nu mă slăbește nici un pic.
-Insist!... e singura dorință
Ce-mi arde sufletul acum,
Nu mă lăsa! Nu-i cu putință!
E cafeneaua peste drum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre cafea, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre dorințe, poezii despre bani sau poezii despre Maria
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.