Odă Lunii... sau poveste despre dulciuri, ca să ne simţim ca acasă

Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru,
dar nu-i corect spus, că dispreţuiesc totul.
Dispreţul e-o formă de neînţelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Ştiu! O să-mi amintiţi acţiunile umanitare
de ecologizare a Lunii!
Elevii de la Casa Pionierilor etc.,
s-au dus să cureţe Luna de:
pet-uri, chiştoace, cutii de bere.
Însă numai pe faţa noastră a Lunii!?
Oare pe cine ar trebui să omor,
ca să aflu,
de ce Luna are doar o faţă, de zeci şi sute de ani?
Adică sunt om, am şi eu nişte nevoi,
voiam să scriu cu pişu nişte manifeste
sau ceva apocrife despre zeul Cronos.
Vă rog respectaţi-mi dreptul la intimitate,
vreau s-o fac pe partea întunecată!
Se zvoneşte că Zeul cel Puturos,
a operat Luna de organele interne,
găsindu-şi tainicul lăcaş, biroul!
Este mărturia mea clară,
izolat între două casete de bere
şi cu spatele în colţul neputinţei.
Noi... chiar trebuie să credem
în iaurturile probiotice bifidus, bifidus,
cu gusturi şi culori pentru fiecare copil!?
Eu prefer magiun pe pâine
şi citind povestea măgarului!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!