Sonet pentru milada
Pielea ta mai albă ca zăpada
Mă îmbată cu miresme fine,
Simt, năuc, că nu mă pot abține...
Îndumnezeiește-mă, Milada...
Pentru tine, zău, aș trage spada,
Să mă duelez cu orișicine,
Coapsele-ți cu unduiri divine
Reprezintă, Doamna mea, dovada
Că, un înger coborât din Cer,
Care poartă nemurirea-n sânge,
Vai, mi-a dezlegat acest mister:
Că, atunci, când trupul tău se frânge,
Eu devin al tău prizonier
Și, de bucurie, versu-mi plânge...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sânge
- poezii despre plâns
- poezii despre duel
- poezii despre devenire
- poezii despre bucurie
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.