Colastru de zâmbet
Demnitatea-ți este
Neasemuită mireasmă
Cu feerie de fantasmă..
Și ține minte, nu e poveste
Femeie, căci îngeri-n arcade
Cu aripile o să aplaude
Misterul tău nedescoperit
Decât de un suflet primenit
Să-ți fie giulgiu purpuriu
În ploi, ierni și furtuni
Aprins cu focul inimii
În voalul tău străveziu
Înstelat, sclipind în bătăi
Pulsații quasare letale
Întunericului în văpăi
În fuior, părând de petale
Din care se desprind
Fluturi albaștri și colibrii
Învăluindu-ți-n stindard
De auroră, răsuflării..
Ce-o strâng cu mare grijă
Unicorni urcând cu ea-n șarjă
Printre armate de demoni
Cu lasouri negre de spini...
Spre ingeri ce o asteaptă
Cu dorință de nounăscut
Ce din privire cântă
Un sunet nemaiauzit...
Ce roagă să fie alăptat
Cu colastru de zâmbet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre unicorni
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.