Iubire interzisă
În ochii ei priveam cu fremătare,
Știind că-n viață nu va fi a mea.
În frumuseți n-avea asemănare
Și-atunci când eu plângeam, dânsa râdea.
De mersu-i sufeream pân-peste poate,
Știind că-un oligarh mi-o va fura.
Din crângul ei să strângă taine coapte,
Un miliard de-arginți în schimb să-i dea.
Eu nu puteam să-i dau decât Iubirea,
Pe care Dumnezeu mi-o trimitea
Și într-o zi i-am scris: "Mă pierd cu firea
Și am să mor de te vei mărita!"
Ea a citit răvașu-n miez de noapte
Și când gândi să-mi șteargă lacrima
Deschise ușa, dar un glonț din spate
Îi prăvălise vraja pe podea.
Și dintr-odată vânt porni să bată
Și-o ploaie ocupase țara cea,
Unde un oligarh ucise-o fată
Și tot el, în genunchi, o săruta.
poezie de Traian Vasilcău (25 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.