Nu
măreției cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
din ludice călătorii.
Voi fi curând monah distins
cu steaua vremelniciei
de înduioșata-mi umbră
făcând metanii prin uitare.
Nevrednic sunt de lăcomita miere
a căilor din veac,
înșelătoare.
Mă las îngenuncheat pe sâmburi
de rod putregăios la care
săbii călite-n sânge orb
de zbateri dezgustate
se asmut.
Pe creștetul despotic
al părăginirii,
cununi de spaime încurajatoare.
În bezna smerită
care-mi luminează drumul
aud benchetuind prăpăstii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încurajare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre spaimă
- poezii despre smerenie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre miere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.