Bici de ecou
Toarnă-mi otrava adevărurilor
Nu mă-mbălsăma cu formolul minciunilor.
De nu, imi vei striga numele, umbrelor...
Sub răsunetul de bici a ecourilor
Răscolind nimicul până-n tâmplele albe
Printre iernile filelor de aisberguri..
Cu mine criogenat făr'priviri și slove
Cu pieptul pulsându-ți dor de mângâieri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre minciună, poezii despre iarnă, poezii despre dor, poezii despre alb, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.