Zânele de tei
Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă
Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...
Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..
Căci și aici și sus, Luceafăre
Poeți mulți nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopțile lor,.. reci de cufăr....
Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii și munți cei înalți
Să te citesc, hrănit cu liniște de tei
Cu zânele tale pe umeri mei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.