Dor

Când pleci de-aici, române drag,
Să iei o mână de ţărână
E ţara codrilor de fag
Şi Cosânzeana e stăpână.

Dar poţi să iei tot ce iubeşti?
Tradiţii scumpe... Cum iei marea?
Dar locul ţarinei fireşti?
Străbunii dorm... Le-auzi chemarea?

Mai bine vino iar la noi:
Te-aşteaptă casa şi morminte,
Bătrâni uitaţi sub cruci şi ploi...
Să nu ne uiţi... Să iei aminte!

Visezi s-aduni un sac de bani?
Aici nu ai decât durere,
Revolta stirpei de ţărani
Şi vorba dulce, ca de miere.

Să nu ne uiţi pe plai străin.
Chiar de-ai plecat, s-ajungi om mare,
Noi te-aşteptăm cu drag şi-alin:
Venirea ta e sărbătoare!

De vorba-mi nu vrei s-o-nţelegi,
Mă iartă şi uitării-o lasă...
Un dor de neam n-ai cum să legi!
Române drag, să vii acasă!

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!