Regina dantoniului

dedicată Corneliei Georgescu

Regină a dantoniului,
Pe trepte de marmură
Îţi alunecă paşii...
Îndoielnice umbre te urmăresc ca un voal
Şi se risipesc în ceţoasele văi,
Peste umerii tăi.
Ochiul desenează stânci mişcătoare,
Alergând spre nava albastră,
Simbol simplificat şi tacit,
Pentru prietenia nostră.
Ai colorat ochii cu marea
Şi ai adus pe-al Proximei sol
Accente de dor,
Sărutări de jar şi comete ce ard
Pe-al prieteniei altar.
Ciută scăldându-te-n tainice ape,
Îngerii i-ai adus mai aproape...
Iubirea ai luat-o cu tine,
Sădind-o pe solul arid...
Proxima – planetă a iubirii,
Prin tine şi prin matelotul de vise,
O altă iubire trăind...
Mi-a rămas încrustată în vise,
Ca o roză ce se deschide
Şi te stropeşte cu ploi de petale
Lumina Proximei ce i-ai adus alinare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!