Colivie de ceară
Dacă as avea putere să mă dezbrac de carne
Să o lepăd în clepsidră cu corbi și hiene..
În zborul ca un albatros plutind pe cer alene
Prin fante de albastre infinite curbate vene
Să te învăluii ca un duh cu sunet de vioară
Să simți cât dorul poate în colivie să doară...
Ai fugi de-ndurare talpa o să ceară
Să-mi topești colivia mea de Icar din ceară.
Intinzându-mi palme după penele-mi de file
Atârnat cu gânduri în perfuzii de anghile..
Răsărite din rădăcinile mele infipte
In abisurile luturilor de azure strigăte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vioară
- poezii despre sunet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre hiene
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.