Măgarul şi berbecul

Spre imaşul cu fâneaţă oile se-ndreaptă-n turmă,
Cu desagile în spate măgăruşul e la cârmă,
Bun conducător, destoinic, îşi ducea cu greu samarul,
Se oprea păscând în voie, îşi mai îndulcea amarul.

Zarvă mare, hărmălaie s-a iscat deodată-n cârd,
Nimeni nu mai asculta, se bruscau, ieşeau din rând,
Un berbec lânos, puternic, făcu mare tărăboi,
Nu suportă ca măgarul să mai fie şef la oi.

Să-l alunge cu-orice preţ, să-l facă să îşi ia zborul,
Funcţia să i-o preia, să fie conducătorul,
Asta îşi dorea berbecul, agitaţie în masă,
Jinduind demult ciolanul, nu renunţă, nu se lasă.

Într-o zi-îl pândi de-aproape şi-l văzu pe măgăruş
Cu picioarele din faţă priponite de-un ţăruş,
Urmărindu-l tot ce face, de mult aştepta momentul,
Fără să mai stea pe gânduri, declanşă evenimentul.

- Măi, berbece, eşti nebun, mă provoci la un scandal?
O să dăm peste belele şi-o s-ajungem la spital,
Te-aş ruga să fii cuminte şi să-ţi vezi de a ta treabă,
Nu ţi-e sete, nu ţi-e foame, aici e atâta iarbă!

A pornit-o la atac, neînduplecat, berbecul,
Făcu paşii înapoi şi se repezi, zevzecul,
Măgarul c-o piruetă se rotise-ntr-o clipită,
Îi întoarse spatele şi-l lovi cu o copită.

Leşinat căzu berbecul cu picioarele în sus,
Gura-i plină de ţărână nu avea nimic de spus,
În grabă sosi ciobanul să-i dea primul ajutor,
Îl scutură de mizerii şi-l frecă la un picior.

I-a adus şi-un strop de apă să-i mai treacă ameţeala,
Îl repuse pe picioare, apoi îi făcu morala:
-În orice împrejurare nu te arunca orbeşte,
Şeful variante are, nici nu ştii când te păleşte!

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!