Râpa
tata mâna caii
peste Prut,
îmi era frică să-l înfrunt,
strângeam codrul de pâine la piept,
dincolo de munți
legai o vie,
duceai mâna streașină să nu-ți picure ochii,
sarea omoară strugurii
umpluseră vasele, slugile noastre
începuseră un război,
mondial,
păsările se certau pe medalii,
un om de-al partidului
m-a pus după cap:
ce vezi?
dealuri, păduri, bălți,
toate vor fi electrificate,
dar mie nu-mi trebuia pâinea adusă cu tancul,
îmi era dor să merg la derdeluș,
până în vârf,
auzeam lăutarii din cealaltă Românie
omul își aprindea o țigară,
și striga precum tata, la cai:
ciue!
plescăia și mă trăgea de urechi:
fi-ți-ar năroada a dracu'!
și eu tăceam cu ura aceea,
dogoritoare,
patimă slavă.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pâine
- poezii despre draci
- poezii despre cai
- poezii despre urechi
- poezii despre tată
- poezii despre struguri
- poezii despre război
- poezii despre păsări
- poezii despre partide
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.