De ce lustruim şoapte şi făurim săbii

dacă poetul îşi lustruieşte şoaptele
cu fildeşul gândurilor găurit de raze
e ca să tragi cu urechea la soare
şi să auzi că-şi arde corpul la 5505°C
doar ca să poţi vedea

dacă poetul îşi ascute peniţa
cu piatra grosieră a cuvintelor
e ca să tragi cu ochiul la katana umbrei
şi să îi vezi oţelul ce se-ncinge la 1300°C
doar ca să poţi urla

şi dacă îţi apleci fruntea
dinspre soare, spre umbră
e ca lumina să copleşească urletul
cu plecăciunea ta

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!