Imn de rugă pentru înduplecat norii
Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
solicitând ploaia cu glasul holdelor în cânt
într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.
Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respirația pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie așteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se oprește dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.
Vântul se ceartă cu plopii și arinii,
clopotele încep să bată în ambele părți.
O să scriu cum se-ntunecă și se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care pășim îmbrățișati spre noapte,
târziul ne mângâie somnul frânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre imn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.