Eternitatea din frumos
se săvârșește-n floare frumusețe
și-i plin de nemurire în grădină
scriind poeme-n literă aldină
pe-o coajă de privire, la ospețe.
cântau corole-n soare în surdină
de-albine-n tăinuita lor noblețe
și spre mai mult am doar visări răzlețe,
mă învelesc din noapte-n gabardină.
n-apuc să ies de-a-ntregul din chilie
că veșnicia mă izbește-n nări
ca o furtună de melancolie.
otrăvitoare clipe-n alinări
multicolor în ochi a sta-n făclie
ne urcă văzul leneș în spinări.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Păpădia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi poezii despre frumusețe, poezii despre visare, poezii despre melancolie, poezii despre lene, poezii despre flori sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.