Dealul suferinței
Ion visa fericit
C-o să-i fete vaca,
Dimineață a luat-o de funie
Și-a dus-o la păscut.
A adormit în bătaia vântului,
Vițelul l-a mirosit,
Era spre vecie trecut.
Maria, la aproape un an,
Se gândea să-i facă mare pomană,
A scos gâștele din țarc
Și-a intrat în grădină
Să le-aducă buruiană,
A căzut cu brațul sub cap
Și a rămas bătută de vânt
Cu ochii sub năframă.
Copiii, nepoții, s-au întors în sat,
Vestea le-a cutremurat făptura
- Nu mai avem pe nimeni,
Țara va muri
Când românește
Nu va rosti gura...
Dimineață, au pus ulcele de pământ
În portbagajul dorințelor dorinței,
Au îngenuncheat la plecarea pe poartă,
Vântul le-a răsturnat obada timpului
Sub dealul suferinței!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre dorințe
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre vaci
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.