Viitorul
Era prin anul patruzeci și șapte
Când Mureșul secase fiind secetă în toate
Moldova era arsă de soare pârjolită
Și ardelenii la masă n-aveau nici slană, pită
Pe drum vedeai copiii umblând desculți și goi
Un trecător șoptește: orfanii din război...
Din țări străine morții nu se întorc acasă
Și Regele se duse când iarna-i în fereastră
În jumătate secol își schimbă țara fața
Deși întoarsă roata se pierde-n vânt speranța
Nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
Să caute o pâine când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori sau cei ce cred în Domnul
Iubiți această țară și dați-i viitorul.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre schimbare
- poezii despre război
- poezii despre mâini
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.