Ne unește
Te strig în suflet și mă tem
Nu mă auzi si tu mă chemi
Rupți de așteptare suntem
Înalt muniții și gândul pe culmi
Unde ești când vii să-mi spui
Să-ți pregătesc patul din stele
Și perna moale din fulg de pui
Mărgăritare să te-nvelesc în ele
În noaptea noastră cea dintâi
Și visul este cu luna cea nouă
Eu îmi doresc în suflet să rămâi
Icoana pură spălată cu rouă
Aud un foșnet tu oare-mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Șoptește ecoul mâna mi-o întinzi
Oare exiști sau tot o frunză eu sunt
Mă doare gândul că ești departe
Un munte o mare se întâlnește
Timpul e scurt, pe noi ne desparte
E soarta, doar ea, care ne uimește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre frunze
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.