Îţi las gara şi peronul şi... un vis... Să le dărâmi...

Mintea-mi tălmăceşte greul pietrelor ce nasc poteci,
Paşii tăi alintă rostul celor peste care treci,
Umbra ta-mi sărută gândul cu parfumul unei veri
Când, şăgalnică mirare, strângeai rodul unor meri...

Coşul tău, ţesut din zile, orele îţi strecura
Înspre noaptea care-n tine, începuse-a picura
Muşcături de fruct şi patimi, răbufniri de început,
Şi speranţele deşarte, cu-al lor plâns în aşternut.

Inima-ţi, cântând sonate, umerii ţi-i dezgolea,
Când, o poftă necuprinsă, de-aşteptare te golea...
De la fluturi ai luat zborul ca să îţi înalţe doruri,
Tot ce-aveai cerut în taină, îţi cântau acuma coruri.

Strălucind a primăvară, tot mă rogi să te petrec
Spre o nouă rapsodie, deşi notele îmi trec...
Îţi dau trenul... şi destinul, şine străjuind salcâmi,...
Îţi las gara şi peronul şi... un vis... Să le dărâmi!...

poezie de Einfach Mann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!