Lasa-mi...
Deschide-ti privirea pentru mine!
Lasa-ma sa imi rup anotimpurile
Deformate in lumina
Ta.
Lasa-ma sa smulg din tine
Culoare si sa mi-o redau
Un cadou de drept;
Inscris pe fruntea mea
Din nastere.
Din frunza cazanda lasa-ma, dar
Sa inspir ultimul
Fir de viata.
Din tine,
Cereasca povara
Lasa-ma sa privesc lumea!
Sforile vietilor noastre: Lasa-le-ncurcate
Piatra rece
Fost-a candva inima batanda!
Iar sub zapada dragul meu,
Zace toamna, letargica toamna.
Pe umeri nostri,
Vara
si-a zgariat pleaopele
In rune si hieroglife... nesfarsirea
Rutina unui infinit.
Iluzia, speranta unui alt
Mereu alt anotimp
A altei vieti
Nu stiai,
Dragul meu?
A inghetat
... odata cu toamna.
poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iris Barbulescu. [Vezi poezii despre lumină, poezii despre anotimpuri, poezii despre toamnă, poezii despre inimă, poezii despre infinit, poezii despre frunze sau poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.