De vorbă cu sufletul meu
Cum să-ți deschid poarta
de dantelă nevăzută,
sărutându-ți icoana de abur
ce numai păsărilor
le este îngăduit s-o poarte?
Măcar o singură dată
aș vrea să te țin în palme
și să ciocnim o cană cu vin,
iar tu, suflete al meu,
să-ți imprimi chipul
pe fiecare perete al casei mele,
ca să-i fie mai ușoară trupului
plecarea.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, citate de Magdalena Dorina Suciu despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre păsări, poezii despre icoane sau poezii despre abur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.