Luna deplină
până la urmă
ne vor strânge cu una
cu două setări
apele din comprese și pigmentul din sânge
ne vor salva
poate pauzele prelungi dintre spații (?!) mult afectate...
ne vor salva
poezia va sta
pe picioarele noastre, firave, până va exersa
forma de capră pansată. de ochii
lunii depline
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre ochi sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.