Ședința de singurătate
traversăm tăceri nemăsurabile
încălțați în atâtea cuvinte goale
fără a avea vreo soartă precisă -
un punct diform de azi până mâine
se face linie orizontală
între pasul de ieri și pasul de azi
ceasul rămâne fără memorie
e doar o zgârietură adâncă în conștiința peretelui
secundele ca o introspecție
transformă gândul de piatră
în lacrimi
o undă cutremurându-se
sculptează în silueta imprecisă a sufletului
ședința de singurătate
oasele stau istovite în carne
așteptând o ultimă strigare
a îngerului desăvârșit
urmează o lungă răcoare
în miezul pietrei zvârcolindu-se
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre secunde
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.