Cuvinte pe timp

Sunt trupul care-şi scrie cuvintele pe timpuri
Din ultimul mileniu al anilor lumină,
Umblând fără temei să-şi caute o vină,
În murmurul tectonic al altor anotimpuri.

Şi gura-mi însetată ar bea dintr-un sărut,
Poemul inefabil scris pe-ale tale buze,
Ca pulberea de stele în urma unei muze,
Pe salba gurii tale cu gust de absolut.

Plutind aşa pe ceruri am întâlnit o stea,
Prin ochii tăi iubito aş vrea să o privesc,
Să-i stâmpăr apoi focul şi să ţi-o dăruiesc
Căci sunt orbit de tine şi nu mai pot vedea.

Alăturea cu steaua de strălucire plină,
Trec negura veciei ca simplu trecător
Un prinţ consort podoabă la braţul de regină,
Doar minim necesarul dintr-un imens amor.

poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!