Sonetul ciobului de stea
Am ars de-am mai rămas un ciob de stea,
Dar e de-ajuns să pot să mai aprind
Iubirea-n ochi... Și pot să mai cuprind
Nemărginirea, cu lumina mea.
Și cum să fac să nu mă risipesc?
Culege-mă, de vrei, în palma ta,
Voi fi în siguranță și voi sta
Doar cât voi mai putea să strălucesc.
Un ciob de stea... lumina lui e har...
Și dac-o vei primi ca pe un dar,
Nu vei cunoaște gustul cel amar
Al unei vieți trăite în zadar.
Păstrează-mă... e ca și cum aș fi
O candelă aprinsă-n zori de zi.
sonet de Silvia Rîșnoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre siguranță, poezii despre dimineață sau poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.