Promisiuni pe veci...
Și chiar de trece timpul
În minte îți am chipul
Simt că într-adevăr trăiesc
Doar dacă pot să te privesc
Când te-am văzut întâia dată
M-am întrebat dacă ești adevărată
Și ce am făcut în astă viață
Să merit să cunosc așa o fată
Trecut-au clipe și zile în van
Fără să pot în brațe să te am
Să te privesc adânc în ochii-ți triști
Să-ți mulțumesc doar pentru că exiști
Ce pot să fac cu timpul care trece
Când e așa de trist și rece
Aș aduna puterea din întregul univers
Să fac pământul să se-nvârtă în alt sens
Să îl oprim ca-ntr-o fotografie
Iar în fundal de-ai vrea să fie
Doar două siluete-mbrățișate
Noi doi prin timp, către eternitate
Am alergat în viață după mirajuri efemere
Un singur lucru îmi mai dă putere
Un vis ce vrea să fie realitate
Mână în mână să mergem mai departe
De par cam desuet și prea poet...
Că te iubesc este un lucru cert
Nu îți vorbesc în termeni seci
Sunt... promisiuni pe veci...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre realitate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.