Credo
Cred în Cuvântul ce-a venit să piară
Ducându-și crucea până la sfârșit,
În timp ce ei credeau că Îl omoară
Pe Cel făr' de-nceput și infinit.
Cred în Ființa Tatălui Părinte
Născută din femeie ca un om,
Să simtă carnea trupului ce simte
În genă, moleculă și atom.
Cred că a fost Mesia și minune,
Dar nu așa precum credeau tiranii,
Căci Fiul Dumnezeului în lume
N-a coborât să lupte cu romanii.
Fără să am nevoie de dovadă,
De sacerdoți, de temple și de cler,
Mai cred apoi că S-a înălțat la Cer
Și-am să-L mărturisesc fără tăgadă.
Crezând astfel în pace și-n Lumină
Aceea ce cu focul nu te arde,
Mă închin numai la Voia cea Divină,
Din umbra crucii fără de stindarde.
Cred în Lumină Adevăr și Viață,
Călătorind fără volum și masă,
Spre veacul veșniciilor, acasă,
Unde lipsește a spațiului distanță.
Mă închin la stele, univers și floare,
Mă închin la cer, la apă și pământ,
Naintea voastră îngeri oarecare
Și oameni botezați în Duhul Sfânt.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cruce
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pace
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.