Amurg
Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Și s-au deschis zăvoarele amurgului.
Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuiește-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipește-apoi dispare.
Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghițit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mișcă, e liniște în toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre noapte sau poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.