Într-o mare de plasmă
Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mișcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipsește greutatea, dar lipsește
și viteza, și plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-și păstreze granița aripii și firea.
Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
și poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.
Noroc! Îți spun ție pasăre măiastră.
Fii curajoasă gândire!
Și nu te speria, creier al meu cercetat
de mâhnire...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre viteză
- poezii despre tristețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre noroc
- poezii despre mișcare
- poezii despre gânduri
- poezii despre greutate
- poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.