Baba Novac
Lumina pusă pe rug
iată
întunericul luminându-se!
Și-apoi fiindcă nu au avut cai
au încălecat copacii
și-au bătut drumul vântului
și râdeau
râdeau
cu ochii în palme
și cu buzele scuipate între dinții mulțimii...
În piață turiștii
îi așteptau cu fotografii
din care se scurgea timpul
cu oasele lor.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre turism sau poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.