Proorocie de sfârşit (Matei 24)

Din Templu când a ieşit
Ucenicii I-au venit
Pe când Isus tot mergea
Templul spre a-I arăta.
Isus însă le-a vorbit:
"Vedeţi Templul strălucit
Adevărat spun, va fi odată
Nu va sta piatră pe piatră".

Apoi pe munte s-a dus
Pe-a Măslinilor în sus
Ş-ucenicii L-au oprit
C-aveau multe de vorbit.

"Spune-ne, când s-o întâmpla
Şi ce-ai spus va fi aşa
Care-i semn la a Ta venire
Când veni-vei din mărire".

Ş-atunci Isus de sfârşit
Drept răspuns El le-a vorbit:
"Voi de seamă să băgaţi
Că puteţi să vă înşelaţi.

Mulţi în Nume-Mi vor veni
- Sunt Hristosul -vor vorbi
Şi să ştiţi, va fi aşa
Ei pe mulţi vor înşela.

De războaie-ţi auzi
Veşti de acestea multe-or fi.
Dar vă spun, să ascultaţi
De astea nu vă înspăimântaţi.

Toate acestea ele or fi
Dar tot nu se va sfârşi.
Un neam el se va scula
Peste altul va pleca.

Pe alocuri vor veni
Mari cutremure vor fi
Foametea s-o răspândi
Ciumă mare ea va fi.

Dar să ştiţi că ce am spus
Început doar este pus
Atunci veţi fi chinuiţi
Numele-Mi că răspândiţi.

Voi veţi fi de toţi urâţi
Pentru Mine omorâţi.
Mulţi proroci se vor scula
Vor minţi, s-or înşela.

Fărădelegea s-o înmulţi
Dragostea ea va răci
Dar cine rabdă, la sfârşit
Acel va fi mântuit.

Evanghelia trebuie a şti
Peste tot se va vesti
Martor fi-va desluşit
Cuvântul El la sfârşit.

De aceea, când veţi vedea
Ceea ce Daniel vorbea
Urâciunea pustiirii pe pământ
Aşezată-n Locul Sfânt.

Atunci cei ce-n Iuda sunt
Fugă spre muntos pământ
Cine citeşte, el să ştie
Ce atunci în lume vine.

Cine pe casă va fi
Trebuie bine a şti
Să nu se pogoare zic
N-are timp pentru nimic.

Cine în câmp el va lucra
N-are timp haina a lua
Vai şi vai va fi de toate
De femei însărcinate.

Care ele or alăpta
Chiar în zilele acelea
Rugaţi-vă neîncetat
Fugă să n-aveţi în Sabat.

Dacă voi vă veţi ruga
Nu va fi fuga iarna
Atunci fi-va necaz mare
Va fi mare strâmtorare.

Niciodată n-a mai fost
Şi n-or fi în neamul nost'
Zilele de n-ar fi scurtate
Nimeni n-ar scăpa de moarte.

Dar din pricina celor care
Pentru Domnul au lucrare
Din pricina aleşilor, vor fi gătate
Zilele vor fi scurtate.

Atunci cineva de zice
- Iată Hristosul colo, iată-l aice -
Să nu-l credeţi, nu-i aşa
Mulţi Hristoşi se vor scula.

Prooroci mincinoşi vor fi
Minciuni vor înfăptui
Să înşele, de au putinţă
Şi pe cei din pocăinţă.

Preaiubiţi să ţineţi minte
Iată că vă spun ‘nainte
De-or zice ‘Iată-L în pustie -
Nu mergeţi că nu se ştie.

Cum un fulger iese de la răsărit
Şi el tot se vede pân' la asfinţit
Aşa va fi a Lui strălucire
Fiul, ce avea-o la a Lui venire

După acele zile prezise
De necaz care sunt scrise
Soarele s-o întuneca
Luna n-o mai lumina.

Stele din cer vor vedea
De pe cer cum vor cădea
Şi să ştii măi dragă frate
Ceruri vor fi clătinate.

Atunci ştiţi, se va arăta
Pe cer semn Fiu va avea
Tot pământul s-o boci
Când Hristos El va veni.

Pe nori Fiu se va zări
Cu putere va veni
Va veniicu slavă mare
Aşa-i va fi arătare.

Îngeri va trimite jos
Vin trimişii lui Hristos
Aleşii-I vor aduna
De pe unde ei vor sta.

De la smochin învăţaţi
Pilda lui voi să luaţi
Când smochinul frăgezeşte
Când mlădiţa înfrunzeşte

Ştiţi că vara va veni
Şi-ntru totul aşa va fi
Tot aşa e, chiar aşa
Astea lucruri de-ţi vedea.

Să ştiţi Fiul că El spusă
E aproape, e chiar la uşă
Adevărat vi se spune
Nu va trece neam din lume

Până astea s-or întâmpla
Până va fi venirea Sa
Despre ziuă ş-acel ceas
Nu va ştie nici un glas.

Îngerii n-au cunoştinţă
Nimeni n-o avea putinţă
Fiul când El va veni
Tatăl singur poate şti.

Cum cu Noe s-a întâmplat
Aşa şi sfârşit este dat
Când potop a început
Oamenii au mâncat, băut.

Se însurau, se măritau
De sfârşit nimic nu ştiau
Până Noe el a intrat
Până ce uşa s-a încuiat.

Până potop a venit
Şi răii au avut sfârşit
Tot aşa e, s-aveţi ştire
Şi la al Fiului venire.

Atunci din doi ce-au plecat
Din câmp, unul va fi luat
Din două ce-or măcina
Este scris, una s-o lua.

Vegheaţi deci, că nu e ştire
Despre a Domnului venire
Stăpânul casei de-ar şti
Hoţul când el va veni.

Credeţi că nu ar păzi
Să nu spargă ar urmări
De aceia gata voi fiţi
Căci nici voi nu o să ştiţi.

Ceasu-i scris că nu se ştie
Când Hristos are să vie
Deci cel bun se pregăteşte
Ş-atunci bine el sfârşeşte.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!