Mărturisire
Te-ai aplecat asupra mea, Isuse,
Din ceruri pentru mine ai venit
La glasul Tău s-au depărtat supuse
Durerile din trupul chinuit
Ai desenat căsuțe - cinci la număr -
Cu mâna ta pe trup le-ai desenat
Și cu blândețe m-ai atins pe umăr
Și mi-ai șoptit: întinde-te în pat.
Rămâi în ascultare și tăcere,
Nu te mișca, la tine-am fost trimis
Da Tatăl Meu să-ți dăruiesc putere...
Și n-am știut de-s trează sau e vis.
Din mâna Ta în liniștea deplină
În timp ce Te simțeam la capul meu
Au izvorât izvoare de lumină -
Nu bănuiam că Tu ești Dumnezeu...
Nu-nțelegeam, nu pricepeam nimica,
Doar o căldura-n trup se legăna,
Simțeam cum dintre paturi mă ridica -
Și tot n-am înțeles puterea Ta.
Și cum să cred că dintre-atâtea sute
De suferinzi, Tu Te-ai oprit, Isus,
La patul meu zicându-mi: Scoală! Du-te!-
Și m-am sculat, Isuse și m-am dus...
N-am ascultat de nimeni, niciodată
Dar glasul Tău l-am ascultat atunci,
Am înțeles că am în cer un Tată
Și ca și eu sunt unul dintre prunci.
Și de-mi va spune: Du-te!- mă voi duce
La margine de ceruri și pământ
Iar când Isus m-a înviat pe cruce
Am înțeles că viața-nseamnă SFÂNT...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre numere
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.