țigăncușele
Două țigăncușe brune
Se-arătau dispuse-n grabă
Să le dau, special, anume,
Prin curte ceva de treabă.
Una chipeșă-ndrăzneață,
M-a luat peste picior:
"Sunt cam tuciuriu la față
Nu-s cumva din neamul lor?"
Era să zic o prostie,
Mă cuprinse puțin jena,
I-am răspuns că nu se știe
De unde provine gena.
M-au rugat, de sunt om bun,
Să le fac o cafeluță,
Lângă ea, de pot, să pun
Câte-o țigare finuță.
Lungindu-se-n protocoale
Timpul se scurgea în grabă.
Le-am spus-o fără ocoale:
"Hai, să ne-nhămăm la treabă!".
Le-am dat scule în dotare,
Le-am pus să strângă gunoiul,
Să grebleze, după care
Să-mi prășească usturoiul.
Vorbind doar pe limba lor
Păreau că-s puse pe sfadă
Și prășind, bușind de zor,
A ieșit sapa din coadă.
Pun*te neică și repară,
Mi-am găsit-o, ce să zic,
Timpul, grabnic, iute zboară,
Nu s-a făcut mai nimic.
Dac-atâta au putut,
Nu-s mulțumit, n-am ce face!
Le-am plătit cât mi-au cerut
Numai să mă lase-n pace.
Hotărât, către soție
Îi spusei ce gânduri am:
"Să-mi fie bine și mie
De mâine mă fac țigan!".
Râdeau vesele din fire,
Viața-i fericită, roză.
Să-mi rămână amintire
Am făcut cu ele-o poză.
pamflet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre usturoi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre roz
- poezii despre prostie
- poezii despre plată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.