Aștept un semn
Un arc încordat în noapte, ce nu-si atinge ținta,
A omorât decât durerea, dar nu și inima,
Iar eu, rămas, o ținta în aer liber,
Un zombi fără virus,
Un îndrăgostit contagiat de febra dragostei,
Totuși un om... dezamăgit, ce încă n-a murit.
Inima îmi este camuflata, într-o vesta anti glonț!
Tu glonț, tras într-un butoi cu explozibil,
Ce a produs o explozie memorabila,
In filmul vieții mele...
Ca un pistol cu amortizor,
Inima-mi coboară în decibeli,
Ascunzându-ma în durere,
Zgomotul nopții, îl transforma in șoaptă,
Zile fără sfârșit, mai mult sau mai puțin complicate...
Jungla a tăcerii, abis al durerii...
Va cobora vreodată vre-un înger pe pământ?!
Voi găsi iubirea de mult visata?!
Când si cum, vei ști doar tu,
Cheia temniței mele... în care m-ai închis.
Asa cum se învârtește pământul după soare,
Asa cred eu ca vei veni!
Soarta a lumii...
De ce mi-ai grăbit nașterea?
De ce m-ai grăbit sa cresc?
Cum fac sa știu ca tu, nici măcar nu ești născuta,
Sau poate ca ești deja, moarta?!
Prefer sa cred ca m-am născut la timpul potrivit,
Iar tu m-aștepți.... ascunsa...
Iubire, deșartă!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre îngeri
- poezii despre încordare
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.