Magii

Aţi pornit, ca ieri,
Magilor stingheri,
Către-o iesle-n care
S-a născut sub soare,
Visul scump al lumii,
Izbăvirea humii...
Aţi pornit, purtând
Flăcări mari de gând
Şi-aţi tot mers, cu-o stea,
Cale lungă, grea,
Cale neumblată:
Iată steaua, iată,
Steaua lucitoare,
Călăuzitoare,
Steaua care-ndrumă
Biata noastră spumă,
Arătând iubirii
Ieslea mântuirii!
N-aţi cătat la vreme
Magilor cu steme,
N-aţi ţinut la trepte
De măriri nedrepte,
Ci-aţi lăsat onoruri,
Voi, eterne doruri,
Şi-aţi plecat tustrei
Către pruncul, ce-i
Hărăzit din cer,
Lerui Doamne, Ler,
Să ne scape viaţa,
Să ne-alunge ceaţa,
Să ne-nalţe visul,
El, Isus, trimisul
Sfânt al veşniciei,
Copilul Mariei...
Aţi plecat tustrei,
Cu desagii grei,
Daruri aducându-I,
Slavă înălţându-I,
Şi cântând de zor
Cu cerescul cor:
— Pace pe pământ,
Luminos avânt,
Pace şi-nfrăţire
Peste omenire!
Astăzi S-a născut
Cel făr-de-nceput,
Pruncul sfânt, Isus,
Coborât de sus...
O, de-am vrea şi noi,
Inimi reci, de sloi,
Să uităm oftatul,
Să lăsăm păcatul,
Să ne doară rana —
Şi cu năzdrăvana
Stea, să mergem azi,
Roşi de-un vechi necaz
Şi-n genunchi căzând,
Cu lacrimi plângând,
Lângă ieslea Lui,
Ieslea Domnului,
Să-L rugăm supus:
Iartă-ne, Isus!
Să-I şoptim cu dor:
Scump Mântuitor!
O, de-am vrea, de-am vrea
Să-I dăm inima,
El ne-ar preschimba
Şi ne-ar îmbrăca
Numa-n alb de nea,
Ca, în veac de veac,
Să-I cântăm cu drag,
Cel mai cald colind,
Cel mai tainic gând:
— Te iubim, Isus,
Te iubim nespus,
Fiindcă ne-ai adus
Darul mântuirii,
Pârga fericirii,
Zestrea nemuririi...
Doamne, Te iubim
Şi Te preamărim
Până-n veci. Amin!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!