* * *
tot ce atingeam
se transforma în aur crud
puțin umed
călduț
moale
de parcă trăia o vietate în el
ce răsufla greu
ați fi spus că mă-mbogățisem
de atîtea atingeri
iar mie mi-era frică
să mai scot vreun cuvînt
tu
dormeai
ca de obicei
în pătura verde
eu
mă feream
să te-ating
cu privirea
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Iancu. [Vezi poezii despre verde, poezii despre frică, poezii despre aur sau poezii despre animale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.