Cheiuri
Hoinărind de-a lungul
Cheiurilor aglomerate,
Urmăresc vapoarele posomorâte.
Nave negre care tremură
Și se mișcă asemeni unor mastodonți
Treziți dintr-un somn letargic.
Portul gălăgios
Nu le vorbește, nici nu le invită
Să ia parte la vreo acțiune.
Dar în larg, odată ieșite în larg,
Reverberând sunete joase,
Năluci în orizontul puțin luminat,
Ele trec pe lângă reperele coastei,
Prin priveliștea largă spre depărtarea ondulând sălbatic,
Încordate-n viteze cumulative
Pentru a înfrunta provocările mării.
Afundându-se-n mare,
Înălțându-se încăpățânte pe valuri,
În pulbere salină și ceață și spumă și soare.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viteză
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre porturi
- poezii despre negru
- poezii despre marină
- poezii despre lumină
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.