* * *
când clopotele tac
circul revine-n urban
vântul tremură
în duminici trecute
uitate
nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal
niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schițează aproape nimic
pe fața lor de clovni acrobați
măști născute din fum
ca fumul se-mprăștie
este un alt an
vântul se zbate și plânge
delirul turlei din adânc
sunt umbre chircite în clopotul
acestei înșelătoare iluzii a lumii
tac toate și cad în muguri de pietre
ca la începuturi
și circul revine-n urban
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre fum
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre plâns
- poezii despre oraș
- poezii despre naștere
- poezii despre măști
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.