E iarăși Crăciunul
E iarăși Crăciunul și-afară nu ninge,
Natura e-n grevă se pare,
Și focul în sobă trosnește și plânge
Și-n mine se naște-o-ntrebare:
Încotro ne-ndreptăm cu atâta mânie?
Bunătatea din oameni se stinge încet,
Ne conduce invidia și-i lăcomie...
Unii cred ca au la viață, abonament.
Suntem triști, singuratici și-n inimă goi
Și ne doare, și ne încearcă furia...
Nu mai știm să ieșim din atâtea nevoi,
Dar continuăm să promovăm prostia.
Totul în jur e astăzi minciună și ură,
Totul e fals zub zâmbete hâde,
Iar cei ce mai au o fărâmă de suflet
N-au puterea ceva să mai schimbe.
Dă tu, din puținul acela ce-l ai,
Să simți cum iubirea învinge,
Împarte din suflet, cu cel mai sărman
Și de Crăciun, sigur va ninge!
poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AÈunel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zâmbet
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.