De-atâția ani
De-atâția ani stă Domnul tău,
în pragul casei tale
iar tu-L respingi și-alungi mereu
cu multele-ți greșale!
Așteaptă haru-n ușa ta
iartarea Lui să-ți deie
tu nu-L primești, Îl lași așa
de-atâția ani să steie.
Te-așteaptă fericirea-n prag
să-ți umple viața-ntreagă
tu gol și trist suspini pribeag
păcatul greu te leagă.
Iertarea stă și pacea vrea
în viața ta să vină
să-ți umple-ntreagă viața ta
cu cântec și lumină.
Dar tu te împietrești mereu,
ah, nu-ți e teamă oare
că s-o sfârși și harul Său
și lunga Sa răbdare?
C-aceasta poate-n ușa ta
e ultima-I bătaie
și că apoi va mai urma
doar veșnica văpaie?
Ah, nu te temi c-această zi
sfârșitul o să-ți fie
și noaptea care va veni
va fi pe veșnicie?
Când glasul Lui te cheamă iar
iubitul meu, ascultă,
primește al iertării har
căci vina ta e multă.
Căci va veni un ceas amar
și-o vreme de obidă
când ușa marelui Său har
pe veci o să se-nchidă.
Iar tu vei rămânea pe veci
în focul de afară,
în plânsul nesfârșit să-ți treci
a vecilor povară.
Dar chinul cel mai greu și-amar
va fi încredințarea
c-a fost și pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre iertare
- poezii despre frică
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.