De vei veni

De vei veni, sufleţele, la mine,
să te îmbraci cu linişte şi tăcere
şi mai cu seamă, tu, inima
s-o laşi să bată-n voie, cu sfâşiere.

Am să te-aştept, pârjolit cu uimirea
spulberată între distanţe acum;
din nori şi din stele să te-adun,
precum m-a-ndumnzeit iubirea.

Să aduci surâsuri, vestite de buze,
ochii tăi să clipească ceva nefiresc;
şi dacă-s sfios, sa nu te-amuze
că în săruturi am sa te zidesc.

Şi am să uit capriciile asedierii,
mereu întârzierile vor fi prelungi;
tu ai să mă stingi cu venirea serii,
cu liniile tale, calde si lungi.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!