Zeule!
Cât de nemuritor ești zeule?
Și de ce napăstuiesti rapsozii?
Cui îi va păsa zeule, de moarte și nemoarte
când oamenii nu vor mai fi?
Cine... va mai ști numele tău?
Le va păsa gâzelor, peștilor, păsărilor
de puterea ta?
De fulgere
de moarte
de furtuni și lumina zilei?
Când omul va pieri ca o ofrandă
cine Îți va pomeni numele
în temple, mituri, cântări?
Pe cine vei îngrozi
și cine îti va cere îndurare
când nebunia va șterge urma închinării?
Îndură-te dumneata, dioiule
cum și noi ne îndurăm cu iubire
și fă nemuritori poeții!
Ei sunt singurii visători
care se asemuie zeilor:
singuri în cuvânt
și oamenilor gând.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre pești
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.