Lacrima de dor
Abia născută-n colț de ochi,
se scurse
ca o sclipire pe obrazul ud,
purtând cu ea durerea.
Și tot curse
prin timpul tău
și-al meu,
atât de crud.
Izvorul ei,
lumină-n întuneric,
e liniștit acum, eliberat
de vina lui.
În traiul ezoteric,
de încă
o durere
a scăpat.
Dar ea o poartă,
ea e-n suferință,
o-apasă și o duce tot mai jos,
cât mai departe.
E ca o ființă
ce nu mai este
lumii
de folos.
Se scurge
străbătând necunoscutul
c-o strălucire vagă, de izvor
sub un alint de raze.
Nu-i tumultul,
e doar o lacrimă
și e
de dor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre suferință sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.