Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Carnavalul

I

Începe carnavalul! și-n salele bogate
Se cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate,
În nouă veselii!
O! ce de griji acuma la nouă toalete!
Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete!
Ce mii de bucurii!

Fetița tot visează la flori, l-a ei ghirlantă,
La gaza cea subțire, la rochia-i elegantă
Și la ai ei cercei;
Gândește la răspunsuri, la grații, la cuvinte;
Își râde în oglindă de loc ce-și pune-n minte
Ceva ce-i place ei.

Corsetul aci-și pune; își cearcă iar rochița,
Pandlica care-o prinde, - săracă copilița!
Viața-i e romanț!
O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie
Și păr și rochi, pandlice, buchet de iasomie
La sol în contra-danț!

Mulțime de machine prin case de neveste!
Fămei și croitorii abia le prinzi de veste
Când vin, când se strecor!
Părinții schimbă cifre în foile de zestre;
Galanții-n neastâmpăr citesc pe sub ferestre
Bileturi dulci d-amor.

O! câte case nouă și câte case sparte!
Ce visuri își mai face bătrâni și juni în parte
În lungul carnaval!
Tot fierbe-n capitală! și lumea își propune
Un lanț de fericire, un șir de lucruri bune
De la întâiul bal!

Voi, câți vă râde soarta! gândiți că-n aste zile
Stau sub pământuri, ocne, prin temniți și exile
Atâți nevinovați,
Pe care pizma, ura și neagra calomnie
I-au părăsit cruzimei, și oarba tiranie
Îi ia necercetați!

II

Când armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă,
Alerg și scapăr iute p-o gheață-alunecoasă,
Ca fulger, ca năluc;
Și lângă drumul vostru, - o! tremură în cale
Un biet bătrân ca iarna, cu piept, picioare goale,
Flămând și fără suc;

S-oprește, -și ia căciula, spre voi mâna întinde,
Și trista lui cătare în rugă se aprinde
Văzând că nu-l vedeți;
Și tremurându-i barba, spre ceruri mormăiește;
Când sania din urmă de ziduri îl strivește;
Voi treceți și râdeți!

Nebunilor ce sunteți! Vă pare că e o glumă
Un cap strivit de ziduri, un om ce se consumă
De foame și de frig!
Vă pare că e glumă când cruntă disperarea
Și țintă către ceruri; - vă râdeți voi de starea
Victimelor ce strig:
.....................................
.....................................

III

Când o căldură dulce, samururi, catifele,
Sub draperii bogate de stofe, de dantele,
V-adoarme p-un divan;
Când mii lumini ascunse în lampe colorate
Resfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicate
De jos până-n tavan;

Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă,
În reverențe intră ușoară și frumoasă
Ca și un îngeraș, -
Și după ea un june măreț, voios și tare,
Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă, mare,
Și șed p-un scăunaș;

Când vă vedeți într-înșii pre voi miniatură,
Și gest, organ, accente, oricare a lor trăsură
E-a voastră, - îi iubiți!
Își vede muma soțul, și tata iar soția;
Și știți c-aveți mijloace, vă iartă avuția
Să-i faceți fericiți;

Oare gândiți atuncea că poate-n altă casă
Au doi bătrâni o fată, tot astfel de frumoasă,
Dar e trăită rău;
Și plâng, căci mâine poate copila o s-apuce
O cale... n-au de hrană; și viața este dulce,
C-așa va Dumnezeu.

IV

Când cina vă așteaptă în sala de mâncare,
Și-n giurul vostru vase cu flori mirositoare
Vă-mbată de miros;
Când ochii vi se pierde pe mese încărcate
D-argint, de porțelane, cristale tot-săpate,
C-un viu foc luminos;

Și când pe masa voastră cea plină de legume
Ce globu-ntreg produce, d-esențe și de spume,
De vinuri spumegând,
Vedeți îndestularea ce cară, grămădește,
Ș-un șir de servi în prajmă ce-alerg, vă ocolește
Punând și ardicând;

Atunci, atunci gândit-ați că lângă casa voastră
Este-o căsuță veche și spartă, mică, proastă;
Și crivățu luând
Hârtia din ferestre, un viscol o petrece,
Bagă în ea zăpada; e frig într-însa, rece,
Căci toată e în vânt!

Gândit-ați vre o dată c-aci-n astă cocioabă,
O văduvă săracă, bolnavă, goală, slabă,
Cu șase copilași,
Stau în ocol pre vatra abia cu un tăciune!
L-e frig, l-e somn, l-e foame și pic de slăbiciune,
O, mult sunt drăgălași!

Când unul dintre dânșii ardic-o mânușiță
Scuț roșie ca racu, și-i zice: "Măiculiță,
Te scoal', nu mai dormi!
N-e frig și ne e foame; te scoal'! fă focu mare!
Dă-mi pâine! Pune masa!' și ea,-n delir, tresare!
Nu poate a-i mai minți.

Se scoală,-și smulge părul și iese pe zăpadă,
Și vede casa voastră în veci tot în paradă,
În veci în veselii:
Ferestrile-ndoite ce crapă de lumină
Și vesela-vă umbră râzândă, dulce, lină,
Săltând în bucurii...

Curând! Dați în genunche! Uitați! O! piară slava!
Blăstemele s-azvârlă, precum s-azvârlă lava
Ce-o varsă un vulcan!
O! Tremurați! căci glasu-i în ceruri e puternic!
Mai greu decât sentința cu care un nemernic
Strivește un sărman!

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook