Sărut cu-minte
Buzele tenebrelor mă alintă,
îmi șoptesc mistere antice,
îmi revarsă elixirul cunoașterii,
îmi mângâie trupul ostenit...
Surasul unei raze pătrunde
prin spărturile de cremeni,
se multiplică și se împraștie
în toate colțurile,
pe toți nervii ce acum tremură de bucurie,
pe toate arterele și venele ce clocotesc cu roșul lor aprins.
Întunericul se retrage neputincios ca o pată a trecutului
ca și când n-ar fi viețuit niciodată în mine, cu mine, pe mine...
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andrada Ianosi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre roșu
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre bucurie
- poezii despre antichitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.