Frica
Apari, galopând, din tenebre,
Stropind cu neliniști în jur,
Îmbraci în veșminte funebre
Tot cerul cu gânduri de-azur.
Îmi tulburi și pacea din vise,
Îmi faci răsăritul apus,
Amesteci dorințele-n clise
Ce-mi vor viitorul distrus.
O, nu! Îți voi pune zăbala,
Puterea-ți voi ține-o în frâu,
Culoarea-ți, cea neagră ca smoala,
Albi-voi cu piatră de râu.
Voi face din tine speranță,
Vei fi, viitorului, plus,
Iar pașii-ți vor fi cutezanță
În mersul, ușor, din apus.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre visare
- poezii despre râuri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pace
- poezii despre negru
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.