Toamne egee
Nu trebuie toamne egee
s-așterni frunze moarte-ntre doi!
De-ajuns să mai cadă din măști: o maree
cu valuri, năvălind, cândva, roi.
Găsești anotimpul în tine,
Iar frunzele-s ele însele foi
din fadul jurnal al doamnei caline,
avid și livid de cuvinte-moroi.
Purcede, dar, n-aștepta muguri
demult ruginiți: sunt copiii bătrâni!
Împrăștie vulpile-alergânde spre struguri
și-arată-le drumul: e-n-jos, în fântâni!
poezie de Andrei Gădălean (martie 2018)
Adăugat de gamma99
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre struguri
- poezii despre măști
- poezii despre muguri
- poezii despre frunze
- poezii despre copilărie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.