Glossă pentru oamenii din jur

Stimaţi colegi, prieteni sau duşmani,
Vă las un ultim semn aici, pe carte,
Voi alergaţi – furtună, după ani,
Ne-nţelegând că sunteţi frunze moarte.
Voi vă vedeţi imaginea-n oglindă,
Impresii false, buletin de ştiri...
Sufletul prin hăţişuri vă colindă
Şi vă hrăniţi cu mii de amăgiri.

Stimaţi colegi, prieteni sau duşmani!
Mi-s literele hrană şi lumină,
Muncesc pe bani puţini, ori fără bani,
N-am facultate, vilă sau maşină.
Nici soţ nu am! Am doi copii cuminţi –
Lumină-n timpuri, turn de veghe vieţii...
Eu nu-mi doresc decât să îmi zâmbiţi!
Sunt pentru voi scânteia tinereţii.

Vă las un ultim semn aici, în carte
Şi vă săăărut cu verbe – adevăr
Voi încolţi în ani-lumină-n moarte,
Iar stele, azi, îmi încolţesc în păr.
Drec îngeri timpul vieţii s-mi măsoare...
La tâmplele-mi vor poposi... şi plâng.
Tristeţea şi singurătatea doare.
Tăcut, se stinge ultimul amurg...

Voi alergaţi – furtună, după ani
Şi amintiri la glezne sunt legate,
Secundele sunt calfe şi zidari,
Ne pietruiesc acelaşi drum – spre moarte.
Un drum anost şi nepermis... şi grav,
Ca o himeră rătăcind în noapte,
Un suflet tris şi-nlăcrimat, bolnav,
Continuânduşi drumul către moarte.

Ne-nţelegând că sunteţi frunze moarte,
Credeţi adesea-n reînmugurire.
Vi-i trupul alungat de vânt, departe...
Simţiţi în plâns a lacrimii plutire.
Gustaţi din plin a vieţii clorofilă,
La neîntinăciune cugetând,
La inima destinului, haină,
La tihnă, la iubire, la cuvânt.

Voi vă vedeţi imaginea-n oglindă –
Reflexie în ochiul de bazalt,
Ce poate infinitul să-l cuprindă...
Pierduţi într-un etern anonimat,
Făcând un pact cu minus infinitul,
M-aţi alungat vremelnic în uitare,
Dar nu veţi ştii când va veni sfârşitul,
Nici ceasul, nici secunda când se moare...

Impresii false – buletin de ştiri,
Pedepse, crime şi iluzii, sânge,
Copii orfani cu lacrimi în priviri...
Ne derulăm războaiele tacit –
Caleidoscop de nerostite plângeri,
Uitând de dreptul de-a ne fii iubit.
Şi-n suflet încolţeşte lan de sângeri...

Sufletul prin hăţişuri vă colindă
Şi seva-n cianură se preface,
Trec frunze-n şiruri stranii, se agită,
Trec îngeri îmbrăcaţi la patru ace,
Se vând la diavol suflete curate
Şi diavoli îngenunche spre iertare
Sub candelele – flamuri de dreptate
Şi se aprinde timpul din amnare.

Şi vă hrăniţi cu mii de amăgiri
Aţi rătăcit prin labirint de stele,
V-au încolţit în suflet trandafiri
Când v-aţi întors spre pământene ere.
Cu isop fi-veţi iar stropiţi şi har
Va încolţi în sufletele voastre...
Lumini de stele şi priviri de jar,
Vor lumina tăcerile albastre.

Şi vă hrăniţi cu mii de amăgiri...
Sufletul prin hăţişuri vă colindă...
Imprsii false - buletin de ştiri.
Voi vă vedeţi imaginea-n oglindă.
Ne-nţelegând că sunteţi frunze moarte,
Voi alergaţi – furtună, după ani.
Vă las un ultim semn aici, în carte,
Stimaţi colegi, prieteni sau duşmani.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!