Străluciri de aur
Am început să caut aur
Și prospectez, și prospectez...
M-apropii și mă-ndepărtez
Ca, de lucrarea lui, un faur.
Îmi strălucește o pepită
Și-n jurul ei lucrez, lucrez...
S-o scot din lumea ei, cutez,
Iar ea se lasă-ademenită.
Îmi strălucește-n mâini o clipă
O drămuiesc, o drămuiesc...
Și, de departe s-o privesc,
În urmă pașii-mi fac risipă.
E aur și din depărtare,
Cum de aproape îmi era
Când strălucea, îmi strălucea,
Cu străluciri atât de rare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre mâini sau poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.